Orasul meu
de Eugen Gheorghe,
Bucuresti, 22 octombrie 2011, un an destul de trist din punctul meu de vedere, lumea prea ametita de problemele intalnite de la o zi la alta, nimeni nu mai stie cum sa faca tot posibilul sa o duca din ce in ce mai bine, multi nu mai stiu ce sa faca sa fie mai sanatosi, noi nu stim ce sa mai scriem ca sa fim luati in serios, altii nu mai stiu ce sa spuna sa nu mai fie luati de prosti.
Oare, macar in ziua de astazi ne dam seama ce facem, daca am gresit sau nu, daca facem bine sau rau, daca ar fii mai bine sa nu fac sau sa fac, oare ceea ce vreau eu sa fac ar fii bine sa fac, mai bine gandesc de 2 ori inainte sa fac un lucru, sau chiar mai bine... nu mai gandesc deloc, ca la ce bun, stau sa imi omor capu degeaba cu lucruri neimportante si care imi pot cauza dureri de cap, mai bine fac ce trebuie sa fac si tac.
Multi chiar se intreaba, cu ce as putea sa schimb lumea in care traiesc, ce as putea sa fac bun ca lumea din jurul meu sa fie mai buna si sa nu mai existe des problemele pe care noi le intalnim si se reintalnesc si la altii.
Am stat zile, nopti si chiar luni de zile sa ma intreb dece nu exista raspunsuri la unele intrebari, probleme, pe care le intalnim si ne cauzeaza dureri de cap si ne separa raspunsuri multiple, in care ar trebuii sa existe un singur raspuns la o intrebare, nu mai multe, pentru ca nu pui zece intrebari si vrei in schimb cinci raspunsuri, fiecare intrebare are nevoie de un singur raspuns, cum noi incercam sa respiram si avem nevoie de aer, cum noua ne este foame si avem nevoie de mancare. Asa fiecare intrebare are nevoie de un singur raspuns.